Cine suntem și de ce am început această companie?

Asemenea multora dintre voi, am trecut prin multe etape de diete epuizante, idealuri de frumusețe nerealiste și care nu reușeau decât să-mi arate cât de imposibil era de atins și mă duceau la întrebări de tipul celor “care este rostul?”, sau gânduri de cum “nu voi arăta niciodată așa.”

Cu câțiva ani în urmă, în urma unei epuizări constante intervenite după număratul caloriilor ani de zile, gânduri constante de insuficiență și o ură față de sine greu de pus în cuvinte, dar pe care cu siguranță am simțit-o fiecare dintre noi la un moment dat, mi-am zis că doresc să nu mai fiu sclava acelei rutine care îmi fura esența de viață și orice bucurie de a trăi așa cum sunt.

Am eliminat orice dietă și mi-am permis să mă alimentez așa cum vreau, cât vreau și să văd rezultatele. Mă documentasem mult înainte despre ce înseamnă a da un restart organismului, care de la sine știe să se regleze și să fie ponderat dar a fost distrus de ani de zile de expunere la media și influențele societății despre cum și cât ar trebui o femeie să mănânce, așa că mă simțeam pregătită să încerc, chiar cu riscul adunării unor kilograme în plus.

Prima lună a fost eliberatoare. Mi-am făcut toate poftele, încercând să ignor talia în creștere sau impulsul de a sări la o tură de alergat ori de câte ori mi se părea că am întrecut măsură mâncatului, ca auto-pedeapsă pentru că-mi permiteam în sfârșit să mă alimentez așa cum corpul mi-o cerea de ani de zile. 

După prima lună însă am observat cum poftele îmi scădeau dramatic, nu simțeam nevoia să-mi țin frigiderul gol doar pentru a nu cădea pradă ispitelor și pofteam din ce în ce mai mult mâncare, nu junk food. Deja din a treia lună începeam să dau în mod natural acele kilograme acumulate până atunci jos fiindcă apetitul scăzuse simțitor, iar corpul nu mai trăia în stadiul acela de fight or flight la care-l supusesem ani de zile cu cele 1200 calorii insuficiente chiar și unui copil, dar unui adult funcțional și care se antrena zilnic.

După încă câteva luni ajunsesem să reduc și intensitatea antrenamentelor, pedepsele post-masă și ajunsesem aproape la greutatea mea ideală fără pic de efort. Mâncam ce pofteam când pofteam, însă corpul meu avea nevoie natural de mult mai puțin decât în prima lună, chiar dacă caloric cu siguranță ajungeam tot la acele 2000-2500 calorii pe zi. Mușchii începeau în sfârșit să prindă contur, proteina devenind una din prioritățile zilnic, alături de grăsimi sănătoase și care îmi făcea plăcere să le mănânc, iar forța mea în sală crescuse exponențial. Nu mai sufeream de anemii, dureri de cap și oboseală cronică datorită sub-alimentării.

Atunci mi-am dat seama că mi-am asumat un risc dar unul care mergea contra a orice ne învățase societatea că o femeie trebuie să facă și să mănânce. Ne-am inhibat și păcălit un mecanism natural al organismului supunându-ne la ceva la care nu era nevoie. Femeile nu trebuie să mănânce aer ca să arate bine și să trăiască, ci au nevoie de o alimentație la fel de bogată în nutrienți ca bărbații și uneori poate chiar echivalent, dacă se antrenează din greu și frecvent.

Mi-am dorit așadar să încep o companie care să mă ajute să transmit asta femeilor, să încercăm să ne dovedim noi înșine că we can conquer the world. Iar zona greutăților în sală a fost intimidantă mulți ani și pentru mine personal, din aceleași motive ca dietele absurde. Că e o zonă care aparține bărbaților, că femeile vor arăta într-un anumit fel după sau că nu au forța necesară să ridice greutăți. Departe de adevăr. Sunt dovada vie că odată ce m-am aventurat în zona greutăților, în ciuda a tot ce mă sfătuise inclusiv antrenorul meu personal, totul s-a schimbat pentru mine. Libertatea de a lucra cot la cot cu bărbații ba chiar peste aceștia, libertatea de a fi eu, acolo și acasă, fără a analiza fiecare pas din viața mea este ceva de neprețuit și fiecare dintre noi ar trebui să o simtă.

Haide deci să stăm de vorbă aici despre aceste aventuri în lumea unor idealuri false și cu o putere suprimată a femeilor, acesta fiind doar începutul. Începem de jos, așa cum am făcut cu orice, dar plănuim să ajungem cât mai aproape de voi, curând, până ne cucerim locul care ni se cuvine. We can rule the world și nimic nu ne poate opri din asta decât noi înșine.